Grupul de dans folcloric mexican Aztlan in Bucuresti

Grupul de dans folcloric Aztlan a fost fondat în anul 2006, în oraşul Te­te­les din statul Puebla (Mexic), cu sco­pul declarat de a promova şi di­fu­za tradiţiile populare. Sloganul artiş­ti­lor este “Prin dans învăţăm să ne cu­noaştem cultura”. Reprezentând locul în care s-a născut fascinanta civilizaţie aztecă, “Aztlan” înseamnă pământul alb al răsăritului şi al cocorilor.

Bucureştenii au două ocazii să-i admire pe dansatorii grupului Aztlan. Astă-seară, de la ora 18.00, susţin un spectacol la Palatul Naţional al Co­pi­ilor, iar mâine, 24 iulie, la ora 18.00, artiştii mexicani evoluează la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, adu­când în faţa publicului dansuri re­prezentative pentru diverse zone al ţă­rii lor.

Specifice Mexicului sunt dan­­surile rituale, moştenite de la stră­mo­şii azteci şi păstrate cu sfinţenie: “Ri­tual al fuego”, “Huracan”, “Aguila blan­ca”. Pentru dansatorii concheros, care îşi însoţesc mişcările cu sunetul ritmic al scoicilor pe care le poartă le­gate pe braţe şi pe picioare, mişcarea este singura care poate să facă legătura cu zeităţile lor, dincolo de timp şi spaţiu. Energice, explozive, pa­sio­na­le, dansurile “Que chula es Pue­bla”, “Jarabes poblanos”, “Quetza­les” vin din străvechiul Cuetlax­cua­pan (astăzi Puebla de Los Angeles), protejat de lanţul muntos format din vulcanii Po­pocatepetl, Iztlazihuatl, Malinche şi Citlaltepetl. Statul Ve­ra­cruz este re­pre­zentat de săltăreţele “La bamba”, “Zapateado veracru­za­no” sau “El ti­lingo”. Melancolic, elegant, celebrul fandango a fost adus în Veracruz de primii colonişti spanioli. Şi dansurile din Guerrero (“La Ma­lagueña”, “El gusto guerrerense”, “Las amarillas”) au o origine relativ recentă: ritmurile lor au apărut izvo­rând din modelul nu­mit sunetul pă­mân­tului, specific cân­tecelor spani­o­le de la sfârşitul se­colului XVII. “La negra”, “El jaraibe tapatio”, “La cu­lebra” vin din Jalisco, pe ritmurile muzicii tradiţionale, in­terpretată de grupul de mariachi. Şa­lul (el rebozo) – piesă vestimentară esen­ţială în ţi­nu­ta femeilor din Pue­bla, este su­biec­tul unei coregrafii rafinate, care scoa­te în evidenţă graţia şi frumu­se­ţea dansatoarelor.

Mai mult informatii in: Muzeul Satului