La ciénaga / Mocirla

El cine de Lucrecia Martel se enmarca dentro del Nuevo Cine Argentino (NCA). El NCA nace en los años 90 y revoluciona la manera de filmar. Siempre una reflexión sobre la delgada línea entre el documental y la ficción, autenticidad o artificio, cada director cuenta con su propio universo.

Dos familias -una de clase media urbana y otra de productores rurales en decadencia- se entrecruzan en el sopor provinciano de una ciudad provinciana del norte de argentina, Salta, donde nada sucede pero donde todo está a punto de estallar. Durante toda la película, en la que parece no ocurrir nada, hay una sensación de tensión acumulada que sabemos explotará en algún momento pero nunca lo hace cuando pensamos. La pelicula, coproduccion argentina, española y francesa, dirigida por Lucrecia Martel en 2001, a punto de iniciarse la gran crisis económica argentina, muestra como la tensión de los malos tiempos económicos se concreta en dos familias de diferente clase social que tienen vínculos de sangre, y entre los que, como en toda familia, siempre hay cuentas pendientes. El espectador no es más que un voyeur, partícipe desde un lugar incómodo de una situación familiar que siente no deber estar presenciando.

Filmele Lucreciei Martel se încadrează în Noul Cinema Argentinian (NCA). NCA ia ființă în anii 90 și revoluționează maniera de filmare. O permanentă reflecție asupra firavei linii dintre documentar și ficțiune, autenticitate sau artificiu, fiecare regizor beneficiază de propriul său univers.

Două familii - una din clasa de mijloc urbană și cealaltă de producători agricoli în criză - se întâlnesc în toropeala provincială a unui oraș din nordul Argentinei. Salta, unde nu se întâmplă niciodată nimic, dar unde totul este pe punctul de a exploda. De-a lungul întregului film, în care impresia este că nu se întâmplă nimic, persistă senzația unei tensiuni acumulate care știm că va exploda la un moment dat, dar niciodată atunci când credem. Pelicula, coproducție Argentina, Spania, Franța, regizată de Lucrecia Martel în 2001, în zorii marii crize economice argentiniene, arată cum tensiunea timpurilor dificile din punct de vedere economic se răsfrânge asupra a două familii din clase sociale diferite, care au legături de sânge și între care, așa cum se întâmplă în orice familie, există probleme nerezolvate. Spectatorul nu este altceva decât un voyeur, participant, dintr-un loc incomod, la o situație familială la care simte că nu ar trebui să asiste.

La ciénaga no es tan sólo el entorno geográfico y climático, expresado visualmente de manera magistral por la propia piscina, turbia y cubierta de hojas. Sirve como metáfora para el medio corrompido en el que viven éstos seres humanos, que más tienen de animales que la vaca estancada en el fango que intenta luchar por su vida y no ahogarse en una de las escenas más simbólicas y logradas de la película. Es un excelente paralelismo, ellos también están atrapados en el barro, pero en el de la pasividad y desidia.

En otras palabras, se trata un excelente reflejo de la apatía de la sociedad en la que vivimos, donde establecer conexiones reales con otros seres humanos parece tarea casi utópica.

La ciénaga (Mocirla) nu reprezintă doar cadrul geografic și climatic, exprimat vizual magistral de piscina tulbure și plină de frunze. Folosește și ca metaforă pentru mediul corupt în care trăiesc aceste ființe umane, mai animale chiar decât vaca înțepenită în noroi, care încearcă să lupte pentru viața ei și pentru a nu se sufoca, într-una dintre cele mai simbolice și reușite scene. Este vorba despre o excelentă paralelă, și ei fiind prinși în noroi, însă în cel al pasivității și al indolenței.

Cu alte cuvinte, este vorba despre o excelentă reflectare a apatiei societății noastre, în care stabilirea unor conexiuni adevărate cu alte ființe umane pare o sarcină aproape utopică.