SIMILO es un cortometraje en español de ciencia ficción, de veinte minutos de duración, que nos cuenta la historia de Hebe y Ciro, habitantes de la Antártida en el año 2065. El planeta Tierra entero sufre los efectos del cambio climático. Uno de los pocos sitios que aún quedan habitables es la Antártida, donde grandes corporaciones construyen ciudades privadas. Es un mundo habitado por humanos, androides y robots, donde surgen otras preguntas existenciales diferentes a las del mundo actual: ¿es posible el amor entre robots y humanos? ¿Se puede amar de forma programada? ¿Amamos realmente o lo hacemos por que necesitamos estar con alguien a nuestro lado? Preguntas que, en cualquier caso, quizás también sean de actualidad hoy día. Interpretado por Aloma de Balma, Javier Rios y Nancy Yao, y dirigido por Bruno Zacarias y McGregors, podéis ver a continuación subtitulado en inglés:
SIMILO este un scurtmetraj spaniol science-fiction de 20 de minute care spune povestea lui Hebe și a lui Ciro, locuitori ai Antarctidei în anul 2065. Întraga Planetă Pământ suferă efectele schimbărilor climatice. Una dintre puținele regiuni locuibile este Antarctica, unde marile corporații construiesc orașe private. Într-o lume populată de oameni, androizi și roboți se nasc noi întrebări existențiale, diferite de cele ale lumii actuale: e posibilă iubirea între roboți și oameni? Se poate iubi programat? Iubim cu adevărat sau o facem fiindcă avem nevoie de cineva lângă noi? În orice caz, sunt întrebări care, probabil, ar fi de actualitate și azi. In interpretarea lui Javier Rios, Aloma de Balma și Nancy Yao, în regia lui Bruno Zacarias și McGregors, puteți vedea scurtmetrajul mai jos, subtitrat în engleză:
A muchos les soprende, pero España es el segundo país más montañoso de Europa, después de Suiza, un lugar ideal, además de para disfrutar del sol y de las playas, para pasar las vacaciones de invierno.
A continuación, podéis ver un mapa físico de España, con su abundante relieve, otro con todas las pistas de esquí y una imagen con el equipo básico para deslizarse por la nieve: las botas, el traje, el casco y los esquíes
Pe mulți îi miră, dar Spania este a doua cea mai muntoasă țară din Europa, dupa Elveția, un loc ideal, pe lângă soare și plaje, pentru a petrece vacanțele de iarnă.
În continuare, puteți vedea harta fizică a Spaniei, cu relieful său variat, alta cu toate pârtiile de schi și o imagine cu echipamentul de bază pentru alunecarea pe zăpadă: ghetele, casca, costumul, bețele și schiurile.
Relieve de España / Relieful Spaniei
Pistas de esquí en España/ Partii de schi în Spania:
Material es un cortometraje de Galder Arriaga para Notodofilms, ideal para utilizar para aprender o practicar los adjetivos de carácter y la descripción de personas. Todos somos complejos pero no tan diferentes, es el mensaje del director para este original video en el que las sombras son las protagonistas y nos hablan de la riqueza que todos llevamos dentro.
Material este un scurtmetraj semnat Galder Arriaga pentru Notodofilms, ideal pentru invatarea sau exersarea adjectivelor care descriu caracterul sau persoanele. Cu totii suntem complecsi, insa nu atat de diferiti, iata mesajul regizorului din acest original film, in care umbrele sunt protagoniste si ne vorbesc despre bogatia noastra interioara.
El ajedrez es un juego/deporte universal, con una larga historia y
gran tradición. Los términos que designan cada pieza o las principales
jugadas son diferentes en cada idioma, por lo que vamos a ver el
vocabulario específico del español a través de una divertida sopa de letras. Aprende como se llaman en español las piezas y algunas jugadas del ajedrez jugando con nuestra sopa de letras del ajedrez. Las soluciones puedes encontrarlas pulsaldo el vínculo del final de esta entrada (las palabras hay que buscarlas en todas las direcciones).
Șahul este un joc/sport universal cu istorie lungă și de mare
tradiție. Termenii care denumesc fiecare piesă sau principalele mutări
diferă în fiecare limbă, motiv pentru care vom vedea vocabularul
specific al limbii spaniole prin intermediul unei diagrame distractive.
Învață cum se numesc în spaniolă piesele și câteva mutări, jucându-te cu diagrama noastră despre șah.
Soluțiile le poți afla apăsând pe link-ul de la sfârșitul acestei postări (cuvintele trebuie cautate in toate directiile).
¿Puedes resolver el siguiente ejercicio eligiendo el verbo correspondiente en cada imagen? Despues, verifica el resultado pulsando en el boton "¡Terminado!".
Poti rezolva urmatorul exercitiu alegand verbul corespunzator fiecarei imagini? Dupa aceea, verifica rezultatul apasand pe butonul "¡Terminado!".
El cine de Lucrecia Martel se enmarca dentro del Nuevo Cine Argentino
(NCA). El NCA nace en los años 90 y revoluciona la manera de filmar.
Siempre una reflexión sobre la delgada línea entre el documental y la
ficción, autenticidad o artificio, cada director cuenta con su propio
universo. Dos familias -una de clase media urbana y
otra de productores rurales en decadencia- se entrecruzan en el sopor
provinciano de una ciudad provinciana del norte de argentina, Salta,
donde nada sucede pero donde todo está a punto de estallar. Durante toda
la película, en la que parece no ocurrir nada, hay una sensación de
tensión acumulada que sabemos explotará en algún momento pero nunca lo
hace cuando pensamos. La pelicula, coproduccion argentina, española y
francesa, dirigida por Lucrecia Martel en 2001, a punto de iniciarse la
gran crisis económica argentina, muestra como la tensión de los malos
tiempos económicos se concreta en dos familias de diferente clase social
que tienen vínculos de sangre, y entre los que, como en toda familia,
siempre hay cuentas pendientes. El espectador no es más que un voyeur,
partícipe desde un lugar incómodo de una situación familiar que siente
no deber estar presenciando.
Filmele
Lucreciei Martel se încadrează în Noul Cinema Argentinian (NCA). NCA ia
ființă în anii 90 și revoluționează maniera
de filmare. O permanentă reflecție asupra firavei linii dintre
documentar și ficțiune, autenticitate sau artificiu, fiecare regizor
beneficiază de propriul său univers.
Două
familii - una din clasa de mijloc urbană și cealaltă de producători
agricoli în criză - se întâlnesc în toropeala provincială
a unui oraș din nordul Argentinei. Salta, unde nu se întâmplă niciodată
nimic, dar unde totul este pe punctul de a exploda. De-a lungul
întregului film, în care impresia este că nu se întâmplă nimic, persistă
senzația
unei tensiuni acumulate care știm că va exploda la un moment dat, dar
niciodată atunci când credem. Pelicula, coproducție Argentina, Spania,
Franța, regizată de Lucrecia Martel în 2001, în zorii marii crize
economice
argentiniene, arată cum tensiunea timpurilor dificile din punct de
vedere economic se răsfrânge asupra a două familii din clase sociale
diferite, care au legături de sânge și între care, așa cum se întâmplă
în
orice familie, există probleme nerezolvate. Spectatorul nu este altceva
decât un voyeur, participant, dintr-un loc incomod, la o situație
familială la care simte că nu ar trebui să asiste.
La ciénaga no es tan sólo el entorno geográfico y climático,
expresado visualmente de manera magistral por la propia piscina, turbia y
cubierta de hojas. Sirve como metáfora para el medio corrompido en el
que viven éstos seres humanos, que más tienen de animales que la vaca
estancada en el fango que intenta luchar por su vida y no ahogarse en
una de las escenas más simbólicas y logradas de la película. Es un
excelente paralelismo, ellos también están atrapados en el barro, pero
en el de la pasividad y desidia. En otras palabras, se
trata un excelente reflejo de la apatía de la sociedad en la que
vivimos, donde establecer conexiones reales con otros seres humanos
parece tarea casi utópica.
La ciénaga (Mocirla) nu
reprezintă doar cadrul geografic și climatic, exprimat vizual magistral
de piscina tulbure și plină de frunze. Folosește
și ca metaforă pentru mediul corupt în care trăiesc aceste ființe umane,
mai animale chiar decât vaca înțepenită în noroi, care încearcă să
lupte pentru viața ei și pentru a nu se sufoca, într-una dintre cele
mai simbolice și reușite scene. Este vorba despre o excelentă paralelă,
și ei fiind prinși în noroi, însă în cel al pasivității și al
indolenței. Cu
alte cuvinte, este vorba despre o excelentă reflectare a apatiei
societății noastre, în care stabilirea unor conexiuni adevărate
cu alte ființe umane pare o sarcină aproape utopică.
