Un trecator intra din intamplare intr-o cabina telefonica pentru a suna pe cineva. Cand doreste sa iasa, isi da seama ca usa este blocata si toate incercarile sale de a o deschide sunt in van.
Asa incepe „Cabina", un film de Antonio Mercero, dupa cu scenariu de José Luis Garci si avandu-l in rolul principal pe José Luis López Vázquez, in 1972, care, in 1973 a castigat un premiu Emmy.
Subiectul dezvolta o parabola kafkiana conceputa sub forma de relatare scurta de catre scriitorul Juan José Plans. Un cetatean obisnuit ramane prins intr-o cabina telefonica. In ciuda incercarilor de ajutor din partea trecatorilor, nu poate fi eliberat.
Dar lucrurile trec la alt nivel atunci cand misteriosii muncitori care au instalat cabina in acea dimineata il ridica cu aparat cu tot si il duc la o destinatie necunoscuta. Pe parcurs, prizonierul realizeaza ca este complet lipsit de aparare, in mainile unor forte sinistre care il duc catre un inexplicabil si atroce destin, de unde se pare ca nu exista scapare si unde niciunul dintre noi nu se poate considera in siguranta.
Era vorba, in plina dictatura franchista, de atragerea atentiei asupra fragilitatii libertatii, subiect atat de actual inca, pentru ca, asa cum spune proverbul, "Daca te crezi liber, atunci nu cunosti dimensiunea inchisorii tale".
In zilele noastre, scurta pelicula continua sa fie o piesa de cult pentru iubitorii cinema-ului spaniol, iar in continuare va puteti bucura de ea cu subtitrare in engleza:
Asculta textul si raspunde la intrebari dupa ce asculti apasand pe play.
Trateaza o situatie cu care ne intalnim toti o data in viata cel putin, si care uneori ne face prea nervos, mai ales la inceput: interviul de angajare.
Asculta-l pe protagonist, citeste textul in acelasi timp, si apoi raspunde la intrebarile de intelegere si invata vocabularul referitor la lumea resurselor umane:
"Llegué al Departamento de Recursos Humanos en la segunda planta con 10 minutos de antelación. Me gusta ser puntual. “No hay que hacer esperar a los demás”, me decía mi madre pendiente del reloj. La Sra. Domínguez me recibió con amabilidad. - Luís Fernández, ¿verdad? Siéntese, por favor.
Era mi tercera entrevista. Sabía que buscaban un perfil como el mío, pero no estaba seguro de poder conseguirlo. Igual esta vez tenía suerte. Siempre me había atraído trabajar en una multinacional. Las posibilidades de promoción y las condiciones económicas me parecen mejores.
- Nos ha llamado la atención su currículo. Carece de experiencia, pero su formación es impecable…
De nuevo, las alarmas se encendieron. Experiencia. Ese era el problema. Con 28 años y una carrera terminada, ¿cómo iba a tener experiencia? El Máster en EEUU había sido duro: dos cursos en aquel magnífico campus estudiando sin parar y preparando el proyecto de investigación ¡en inglés! Con lo mal que se me dan los idiomas.
- ¿Qué sabe de nuestra empresa?
Ahora es cuando tenía que hablar de mi motivación, de mi entusiasmo por el trabajo en equipo y del gusto por la labor bien hecha. Las primeras impresiones son las que cuentan, una actitud positiva es fundamental, no hay que ponerse nervioso. Todos los buenos consejos se agolpaban en mi cabeza. No hables demasiado, ni demasiado poco…
- Muchas gracias, Sr. Fernández. Estaremos en contacto.
No salí muy contento. Los demás candidatos estaban seguramente más preparados, no habrían titubeado en la respuesta. No debería haber sido el primero en extender la mano, aunque temía parecer descortés al entrar en su despacho sin saludar.
Me miraba tan fijamente a los ojos, que no podía concentrarme en la pregunta. Y de ello dependía mi futuro. Un contrato. El salto al mercado laboral".
EJERCICIO 1. Resume en tres líneas la información principal del texto:
EJERCICIO 2. Decide con tu compañero si las siguientes frases son verdaderas o falsas y por qué.
2.1 La Sra. Domínguez trabaja en un negocio familiar.
2.2 Luis Fernández no hace preguntas ni contesta en la entrevista, solo piensa.
2.3 Luis Fernández no ha desempeñado antes ningún trabajo.
2.4 La Sra. Domínguez da consejos sobre el futuro.
EJERCICIO 3. A la hora de enfrentarse a una entrevista de trabajo, hay que tener en cuenta ciertas recomendaciones. Recoge las que aparecen en el texto:
3.1 ……………………………………………………………………………….
3.2 ……………………………………………………………………………….
3.3
……………………………………………………………………………….
3.4
……………………………………………………………………………….
EJERCICIO 4. Contesta a las siguientes preguntas: 4.1 ¿Qué personajes se mencionan en el texto?
4.2 ¿Qué razones tiene Luis para preferir trabajar en esta empresa?
4.3 ¿Cuántas veces se ha presentado Luis a una oferta de trabajo?
4.4 ¿Qué autoevaluación hace Luis después de la entrevista?
EJERCICIO 5. Luis escribe sus pensamientos mezclando verbos en tiempo presente y pasado. Escribe algunos ejemplos de los mismos en la columna correspondiente. No olvides incluir el sujeto aunque no figure en el texto (Ej.: Yo llegué):
PRESENTE
PASADO
__________________________________
__________________________________
__________________________________
__________________________________
________________________________
________________________________
________________________________
________________________________
EJERCICIO 6. ¿A qué se refieren las palabras subrayadas en las siguientes frases?
6.1. “Sabía que buscaban un perfil como el mío, pero no estaba seguro de poder conseguirlo”.
6.2. “Experiencia. Ese era el problema”.
6.3.“Y de ello dependía mi futuro”.
EJERCICIO 7. Con la información que aparece en el texto, completa la tabla siguiente:
7.1
DEFINICIÓN: Sección de una empresa que se ocupa de coordinar y seleccionar a los trabajadores. (2 palabras, de 8 y 7 letras).
EJERCICIO 1. Luis está buscando trabajo. Tiene 28 años y formación universitaria. Escribe sus impresiones después de haber sido entrevistado por la Sra. Domínguez para obtener un empleo en una empresa multinacional. No tiene experiencia laboral.
EJERCICIO 2
2.1 Falso. Trabaja en una empresa multinacional.
2.2. Falso. Está recordando su entrevista de trabajo, se supone que habría un diálogo.
2.3. Verdadero.
2.4. Falso. Se limita a entrevistar a Luis para conocerle mejor.
EJERCICIO 3:
3.1. Ser puntual 3.2. No ponerse nervioso 3.3. No hablar demasiado, ni demasiado poco 3.4. No titubear, ni tomar la iniciativa
EJERCICIO 44.1. Luis Fernández, su madre, la Sra. Domínguez, otros candidatos.
4.2. Mejores oportunidades de ascenso y de salario.
4.3.Lo único que sabemos es que ha sido entrevistado en 3 ocasiones.
4.4.Negativa: estaba demasiado nervioso. No cree estar tan preparado como otros candidatos.
EJERCICO 5.
PRESENTE: Me gusta, hay (impersonal), siéntese Vd., Vd. carece, ellas parecen, etc.
PASADO: Ella decía, ella recibió, ella era, yo sabía, yo estaba, yo tenía, etc.
Simon Bolivar, eroul naţional venezuelean, va fi omagiat într-o expoziţie specială dedicată „Liberatorului”, găzduită mâine, marţi, 24 iulie, ora 18.30,la Primăria Sectorului 2 din strada Chiristigiilor nr. 11-13.
Statua lui Bolivar in Bucuresti
Evenimentul va avea loc în prezenţa primarului Neculai Onţanu, a doamnei Zulay Prieto, Însărcinata cu Afaceri a.i al Ambasadei Republicii Bolivariene Venezuela în România, a numeroşi oameni de cultură şi reprezentanţi ai ambasadelor acreditaţi în Capitală.
Peste 35 de tablouri care îl reprezintă pe Simon Bolivar în diverse momente importante ale activităţii sale politice, vor putea fi admirate pe simezele galeriei, cu ocazia sărbătoririi zilei sale de naştere, ce a avut loc pe 24 iulie 1783.
Simón José Antonio dela Santísima Trinidad Bolívar y Palacios de Aguirre, Ponte-Andrade y Blanco “Liberatorul” (n.24 iulie1783 înCaracas,Venezuela – d.17 decembrie,1830, înSanta Marta,Columbia) a fost conducătorul unor mișcări de independență în America de Sud, numite uneori „Războiul lui Bolívar”. A moștenit plantații de trestie de zahăr, case, ferme, moșiiși sclavi, avere strânsă de strămoșii săi, care toți au fost venezueleni influenți în corpul de funcționari ai monarhiei spaniole. La frageda vârstă de 20 de ani a rămas văduv şi s-a decis să se implice puternic în probleme militare şi de securitate.
Pentru Simón Bolívar toți locuitorii Venezuelei si America in general erau egali, fie ei indieni, mulatri, metiși, creoli, negri, sclavi ori liberi. Nu accepta ideea de sclavie şi chiar a eliberat pe ai lui când împrejurările i-au permis. Dorea independențăși emancipare pentru Statele Sud Americane pe care le vedea prospere într-o federație, "la Patria grande".
Grupul de dans folcloric Aztlan a fost fondat în anul 2006, în oraşul Teteles din statul Puebla (Mexic), cu scopul declarat de a promova şi difuza tradiţiile populare. Sloganul artiştilor este “Prin dans învăţăm să ne cunoaştem cultura”. Reprezentând locul în care s-a născut fascinanta civilizaţie aztecă, “Aztlan” înseamnă pământul alb al răsăritului şi al cocorilor.
Bucureştenii au două ocazii să-i admire pe dansatorii grupului Aztlan. Astă-seară, de la ora 18.00, susţin un spectacol la Palatul Naţional al Copiilor, iar mâine, 24 iulie, la ora 18.00, artiştii mexicani evoluează la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, aducând în faţa publicului dansuri reprezentative pentru diverse zone al ţării lor.
Specifice Mexicului sunt dansurile rituale, moştenite de la strămoşii azteci şi păstrate cu sfinţenie: “Ritual al fuego”, “Huracan”, “Aguila blanca”. Pentru dansatorii concheros, care îşi însoţesc mişcările cu sunetul ritmic al scoicilor pe care le poartă legate pe braţe şi pe picioare, mişcarea este singura care poate să facă legătura cu zeităţile lor, dincolo de timp şi spaţiu. Energice, explozive, pasionale, dansurile “Que chula es Puebla”, “Jarabes poblanos”, “Quetzales” vin din străvechiul Cuetlaxcuapan (astăzi Puebla de Los Angeles), protejat de lanţul muntos format din vulcanii Popocatepetl, Iztlazihuatl, Malinche şi Citlaltepetl. Statul Veracruz este reprezentat de săltăreţele “La bamba”, “Zapateado veracruzano” sau “El tilingo”. Melancolic, elegant, celebrul fandango a fost adus în Veracruz de primii colonişti spanioli. Şi dansurile din Guerrero (“La Malagueña”, “El gusto guerrerense”, “Las amarillas”) au o origine relativ recentă: ritmurile lor au apărut izvorând din modelul numit sunetul pământului, specific cântecelor spaniole de la sfârşitul secolului XVII. “La negra”, “El jaraibe tapatio”, “La culebra” vin din Jalisco, pe ritmurile muzicii tradiţionale, interpretată de grupul de mariachi. Şalul (el rebozo) – piesă vestimentară esenţială în ţinuta femeilor din Puebla, este subiectul unei coregrafii rafinate, care scoate în evidenţă graţia şi frumuseţea dansatoarelor.
Mai mult informatii in: Muzeul Satului