luni, 7 decembrie 2015

Ensayo de un crimen / Repetitie pentru crima (Luis Buñuel)


http://robotania.com/wp-content/uploads/2011/10/screenshot_04.jpg „Repetitie pentru crima” („Viata criminala  lui Archibald de la Cruz”) este un film al regizorului spaniol Luis Buñuel, realizat in 1955 in timpul exilului sau mexican, cand a fugit de dictatura franchista. „Repetitie pentru crima” este bazat pe cartea omonima a lui Rodolfo Usigli, desi chiar regizorul il considera unul dintre filmele sale cele mai personale.


Aceasta opera nu face parte din perioada suprarealista a regizorului, dar are elemente care o relationeaza cu aceasta. Povestea incepe in plina revolutie mexicana de inceput de secol XX. Un copil bogat si prost crescut se joaca cu o cutie muzicala si ii doreste moartea bonei sale, care, dintr-o data cade moarta, atinsa de un glont ratacit. Copilul, surprins, o observa pe bona sa fara viata si crede ca el a cauzat sfarsitul ei tragic. Ani mai tarziu, acest copil, devenit deja burghezul pe nume Archibaldo de la Cruz, ii povesteste unui judecator, prin intermediul flash-back-urilor, o serie de presupuse crime pe care nu le-a comis niciodata, dar de care, la fel cum se intamplase in copilarie, se crede vinovat, dat fiind ca s-a gandit sa le infaptuiasca inainte ca acestea sa se produca.

In povestea, in care exista mereu componenta psihanalitica atat de apropiata autorilor suprarealisti, exista o alta tema din cele intalnite la Buñuel: critica ironica la adresa bogatasilor si burghezilor vremii, cat si ipocrizia morala si religioasa ascunsa in caracterul lor reactionar este comuna la protagonistii sai.

Povestea ne-crimelor este spusa jovial si vesel, caracteristici ce dau o tusa deliranta, de asemenea proprie lui Buñuel si intregului suprarealism. 

In incheiere, un fapt petrecut aproape de terminarea filmarilor a provocat tot felul de rumori. Este vorba de sinuciderea actritei Miroslava Stern si de incinerarea ei inainte de incheierea filmarilor. Astfel, momentul incinerarii manechinului care o imita chiar pe actrita, una dintre scenele cele mai impactante ale filmului, a provocat la vremea aceea o mare polemica.

In definitiv, un film interesant al lui Luis Buñuel, care are toate principalele ingrediente ale artei sale: critica sociala, suprarealism, film-noir si repetitivul fond onirico-sexual si psihanalitic care fac parte din intreaga sa filmografie. 

Puteti vedea filmul in continuare, subtitrat in engleza:
  "Ensayo de un crimen" ("La vida criminal de Archibaldo de la Cruz"), es una película del director español Luis Buñuel, realizada en 1955 durante su exilio mexicano, cuando huyó de la dictadura franquista. "Ensayo de un crimen" está basada en un libro homónimo de Rodolfo Usigli, aunque el director la considerara una de sus obras más personales.
 
  
Esta obra no forma parte del periódo surrealista del director, pero contiene elementos que la relacionan con ella. La historia empieza en plena revolución mexicana a principios del siglo XX. Un niño de familia rica y maleducado juega con una caja de música y desea la muerte a su cuidadora, que es alcanzada por una bala perdida. El niño, sorprendido, ve a su cuidadora sin vida y cree que él fue la causa de su trágico final. Años más tarde, aquel niño, convertido ya en todo un burgués con nombre Archibaldo de la Cruz, cuenta a un juez, a través de algunos flash back, una serie de presuntos crímenes que jamás cometió, pero de los que, igual que sucedió en su infancia, se cree culpable, ya que tuvo intención de cometerlos antes de que estos tuvieran lugar.

En la historia, en la que siempre existe un componente psicoanalítico muy del gusto de los autores surrealistas, existe otros temas de los habitualmente tratados por Buñuel: la crítica irónica a la riqueza de la burguesía de su tiempo, así como la hipocresia moral y religiosa escondida en su caracter reaccionario, son comunes en sus protagonistas.

La historia de los no-crímenes esta contada de manera jovial y alegre, característica que da un tono delirante, igualmente propio de Buñuel y de todos los surrealistas. 

Por último, un hecho acaecido cerca del final del rodaje provocó todo tipo de rumores. Se trata del suicidio de la actriz Miroslava Stern y de su incineración antes de que terminara la película. De este modo, la escena de la incineración del maniquí, cuyo modelo es la propia actriz protagonista, una de las escenas más impactantes de la película, provocó en aquellos tiempos una gran polémica. 

En definitiva, se trata de una interesante película de Luis Buñuel, que tiene todos los principales ingredientes de sus obras: crítica social, surrealismo, cine negro y el repetitivo fondo onírico-sexual y psicoanalítico que hace parte de toda su filmografía.

Podéis ver la película a continuación, subtitulada en inglés:

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu