Viajero y turista son dos términos no exactamente iguales, e incluso para algunos totalmente diferentes. El turista es un producto de la sociedad de la velocidad, obsesionado por el destino en vez de por dejarse llevar por los descubrimientos, clon de la sociedad de la fotografia y la cámara de video que pretende vivir de recuerdos envasados (al igual que come cómida rápida).
Para el viajero el objetivo es viajar, integrarse en el lugar por donde anda, haciendo suya el verso del poeta uruguayo Eduardo Galeano, "mi tierra es donde pisan mis pies". De hecho, el viajero acaba sintiendose siempre extranjero o, dándole la vuelta, ciudadano de todos los lados.
En el siguiente video, la protagonista nos habla de lo que ella llama "el síndrome del eterno viajero": esa vida que no puede sentirse plena en la monotonia de la rutina permanente, y en la que se necesita descubrir en profundidad siempre cosas diferentes y formas alternativas de ver el mundo (descubriendo que lo que en su pais, su cultura, y su forma de vida se considera "lo normal", no es más que otra forma, mejor o peor, de vivir).
Para el viajero el objetivo es viajar, integrarse en el lugar por donde anda, haciendo suya el verso del poeta uruguayo Eduardo Galeano, "mi tierra es donde pisan mis pies". De hecho, el viajero acaba sintiendose siempre extranjero o, dándole la vuelta, ciudadano de todos los lados.
En el siguiente video, la protagonista nos habla de lo que ella llama "el síndrome del eterno viajero": esa vida que no puede sentirse plena en la monotonia de la rutina permanente, y en la que se necesita descubrir en profundidad siempre cosas diferentes y formas alternativas de ver el mundo (descubriendo que lo que en su pais, su cultura, y su forma de vida se considera "lo normal", no es más que otra forma, mejor o peor, de vivir).
Călător și turist sunt doi termeni nu chiar egali, iar pentru unii, totalmente diferiți. Turistul este un produs al societății vitezei, obsedat de destinație, în loc să se lase purtat de descoperiri, clonă a societății fotografiei și a camerei de luat vederi, care trăiește din amintiri ambalate (la fel ca și mâncarea rapidă).
Pentru călător, obiectivul este călătoria, integrarea în locul pe unde merge, însușindu-și versul poetului uruguaian Eduardo Galeano, ”țara mea este acolo unde calcă pașii mei”. De fapt, călătorul sfârșește prin a se simți mereu străin, sau, dacă privim lucrurile invers, cetățean al tuturor locurilor.
În următorul video, protagonista ne vorbește despre ceea ce ea numește ”sindromul eternului călător”: această viață pe care nu o poate trăi plenar în monotonia rutinei permanente și în care e nevoie să se descopere în profunzime lucruri diferite și modalități alternative de a vedea lumea (descoperind că, de fapt, ceea ce în țara ei, în cultura ei și în felul său de a trăi se consideră ”normal”, nu reprezintă decât un alt fel, mai bun sau mai rău, de a trăi.
Pentru călător, obiectivul este călătoria, integrarea în locul pe unde merge, însușindu-și versul poetului uruguaian Eduardo Galeano, ”țara mea este acolo unde calcă pașii mei”. De fapt, călătorul sfârșește prin a se simți mereu străin, sau, dacă privim lucrurile invers, cetățean al tuturor locurilor.
În următorul video, protagonista ne vorbește despre ceea ce ea numește ”sindromul eternului călător”: această viață pe care nu o poate trăi plenar în monotonia rutinei permanente și în care e nevoie să se descopere în profunzime lucruri diferite și modalități alternative de a vedea lumea (descoperind că, de fapt, ceea ce în țara ei, în cultura ei și în felul său de a trăi se consideră ”normal”, nu reprezintă decât un alt fel, mai bun sau mai rău, de a trăi.
Î
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu